7 intrebari pentru Cristian Stoicanea Cismas …

7 intrebari pentru Cristian Stoicanea Cismas, debutantul de pe locul 3 de la Clasa H1

– A debutat in CNVC Dunlop 2013 la Marele Premiu al Brasovului si a terminat competitia pe podium ;
– Un pilot format in antecamera performantei, cursele regionale de viteza in coasta ;
– Performanta obtinuta prin pasiune si disciplina, dar si prin sprijinul celor din jurul sau;
– Desi resursele financiare nu-i permit sa se alinieze la startul ultimei etape de la Straja, incheie sezonul competitional pe un meritoriu loc 3 la Clasa H1 (a participat la 6 din cele 8 etape ale sezonului).

Pasiunea pentru competitiile pe 4 roti l-au determinat sa faca pasul de la spectator la tehnician, mecanic, navigator si pilot.

Format in anticamera performantei in cursele din Campionatul Regional de Viteza in Coasta organizat de Club Auto Crono, pilotul Cristian Stoicanea Cismas a debutat in Campionatul National de Viteza in Coasta in sezonul 2013.

Este unul dintre pilotii care reuseste sa se adapteze rapid conditiilor impuse de regulamentul competitional, de configuratia traseului sau a conditiilor meteo. Un pilot care stie ce isi doreste si ce poate sa faca cu materialul competitional. Este pilotul care invata si acumuleaza etapa dupa etapa. Este omul entuziast care obtine performanta prin rigurozitate si seriozitate la volanul unei masini modeste.

Si daca sunteti pasionati de cursele auto va invitam sa lecturati raspunsurile debutantului ce ocupa locul 3 la Clasa H 1, pilotul Cristian Stoicanea Cismas :

Reporter : Cum a fost trecerea de la un campionat regional la unul national?

Cristian Stoicanea Cismas : Participarea timp de doi ani in Campionatul Regional de Viteza in Coasta organizat de Autocrono a fost o antecamera foarte folositoare pentru mine, mi-a permis sa ma adaptez repede la lumea tumultoasa, dar frumoasa a Vitezei in Coasta. Atat din punct de vedere al regulamentelor (in CRVC se cumulau timpii celor doua manse de concurs de acum un an, de exemplu), cat si al desfasurarii competitiei in sine. Desigur, nivelul competitional este diferit, insa entuziasmul si competitivitatea compensau de multe ori. Asa ca, pentru mine nu a fost o trecere prea brusca si m-am simtit din prima in elementul meu. Din pacate nu am avut resursele necesare sa particip la ambele competitii, bifand doar prima etapa din Campionatul Regional, cea de la Sf. Ana, unde am testat pentru prima data Corsa.

R : Daca vei continua in CNVC consideri ca experienta acumulata iti va redefini strategia competitionala?

CSC : Hm, greu de spus ce va urma. Mie in general imi place sa lucrez mai mult cu date concrete (deh, deformatia profesionala de inginer). Anul acesta mi-am propus sa acumulez experienta si sa descopar masina pe care am achizitionat-o la inceputul sezonului (Opel Corsa A GSi de clasa H1).

Pentru anul viitor mi-am imaginat doua scenarii, determinate de buget. In cazul in care voi gasi o sustinere (financiara, logistica sau de orice alt fel), voi aborda sezonul competitional cu scopul de a imi imbunatati performanta si de a puncta in clasamentul final al clasei H1. Daca nu voi gasi sprijin, ma voi da in continuare din fonduri proprii, dar doar la cateva etape, apropiate de casa, in acest caz scopul fiind cu totul diferit si anume distractia maxima.

R: Cum a functionat echipa de suport logistic in acest sezon?
CSC: Anul acesta am beneficiat de suportul mai multor prieteni pentru a putea participa la majoritatea etapelor. De partea de pregatire tehnica dinaintea cursei m-am ocupat personal, imbinand teoria cu practica si folosind momentele de mecanica drept relaxare dupa serviciu. Asistenta tehnica in timpul cursei a fost din fericire minima, cei doi prieteni si mecanici, Bogdan Lascu si Iulian Gheorghe neavand multe lucruri de facut, deoarece Corsa s-a dovedit a fi o masina fiabila si nepretentioasa. Din punctul asta de vedere, consider ca am facut alegerea perfecta, masina nefiind costisitoare in intretinere si extrem de facil de intretinut. De transportul masinii s-au ocupat fie Csongor Szabo si Marcus Andreoiu, fie Andrei Serban si tatal sau, carora as vrea sa le multumesc pe aceasta cale pentru sprijin. Am mai beneficiat de un sprijin din partea lui Ionut Epuran, prin firma Eptec Engineering, materializat prin diverse piese de schimb, anvelope si jante, plus consiliere tehnica. Insa cel mai important sprijin l-am primit de la prietena mea, Ana Maria, care m-a sprijinit prin toate mijloacele posibile, de la coordonat echipa de conspiratori care mi-a facut surpriza participarii la etapa de la Ranca, pana la ajutorul dat la schimbatul rotilor in parcul de service.

R : Ai avut o perioada de “testare” a setarilor depasita de ingeniozitate si efort? Ai proceda la fel in viitor?
CSC : Din pacate foarte multe reglaje nu prea pot face la masina, ea fiind destul de aproape de una de serie. Multe batai de cap mi-a dat sistemul de directie, care pana acum nu prea a putut fi reglat corect, din cauza unor probleme « ciudate » la caseta de directie. Pana la urma am reusit sa aduc reglajele unghiului de convergenta cat mai aproape de optim, utilizand metode clasice, fara a apela la standuri de reglaje moderne. In urma sfaturilor primite de la Andrei Serban, intr-un final a iesit cum trebuie. In rest, nu am avut parte de surprize neplacute pe partea tehnica

R : Care a fost cel mai frumos moment al sezonului si care a fost cel mai “dureros”?
CSC :Toate participarile mele in sezonul 2013 le pot trece la momente frumoase. Cel mai frumos moment dintre cele frumoase il consider insa a fi surpriza de a participa la etapa de la Ranca. Initial nu trecusem coasta de la Ranca in plan, bugetul restrans obligandu-ma sa scot din calcul inca de la inceput etapele de la Ranca, Resita si Straja. Dar grupul de prieteni a conspirat timp de doua saptamani si astfel m-am trezit la Ranca in postura de concurent si nu de mecanic, cum era planificat initial. Cand am realizat faptul ca o gramada de oameni s-au adunat si au colaborat pentru ca eu sa pot concura este cred cel mai frumos moment din intreg sezonul. De asemenea, senzatia pe care o am atunci cand, la coborare, lumea de pe margine aplauda « actorii », este una unica, o senzatie care face ca orice efort facut sa merite din plin.
Cel mai dureros moment este si acum faptul ca mama mea nu a mai apucat sa ma vada debutand in Campionatul National, desi isi dorise foarte mult acest lucru. Insa viata a hotarat altfel. Pe langa asta, orice nereusita ar fi, nu mai conteaza.

R : Care sunt asteptarile tale?
CSC : In ceea ce priveste participarea in CNVC, singurele asteptari sunt acelea de a imi imbunatati performantele an de an si de a imbunatati tehnic masina in mod constant. Din pacate, multe depind de bani si nu intotdeauna putem beneficia de ceea ce ne dorim. De aceea sper sa pot gasi resursele pentru a-mi indeplini ceea ce mi-am propus.

R : Ce iti propui pentru viitor?
CSC : Pe viitor, sper sa pot face o figura frumoasa in CNVC, dar sper sa ajung si in Campionatul National de Raliuri, in postura de navigator, acesta fiind un alt tel, pe care, alaturi de Bogdan Talasman, sper sa il atingem cat mai repede posibil.

###

Ofiter de presa: Dan Strauti | Credit foto: Sorin Pop – RallyZoom.ro