Legendele comorilor pe patru roti uitate sau abandonate
Desi primele masini care au fost create vreodata valoreaza astazi milioane de euro si fac parte din cele mai impresionante colectii, exista inca foarte multe automobile de legenda uitate prin garajele unor persoane care par sa nu constientizeze adevarata valoare a comorilor pe patru roti pe care le detin.
De-a lungul timpului, mai ales in ultimii ani, apar tot mai multe povesti despre astfel de masini antice care sunt descoperite intr-o stare deplorabila, dar care isi pastreaza aerul de legenda si valoarea inestimabila, atat din punct de vedere cultural, cat si din punct de vedere financiar.
Conform Best-Tires, aceste masini reprezinta un adevarat capital cultural pentru tara de provenienta, motiv pentru care detinatorii acestora ar trebui sa se arate mult mai responsabili vis a vis de pastrarea acestora intr-o conditie cat mai buna si cat mai putin alterata de trecerea timpului.
Sa luam spre exemplu comorile pe patru roti descoperite acum cativa ani intr-un hambar portughez de catre un cuplu american. Acestia au achizitionat o casa de care apartinea si un hambar imens, incuiat, fara ca nimeni sa stie ce se afla inauntrul lui. Cand au intrat totusi in imensa cladire, acestia au descoperit sute de masini clasice care pareau uitate de mult timp timp in acel loc misterios.
Un jurnalist german pe nume Wolfgang Blaube a fost atat de interesat de aceasta legenda incat, in anul 2009 , a calatorit pana in Portugalia pentru a fotografia impresionantele masini si pentru a relata ulterior intreaga poveste.
Pe scurt, se pare ca proprietarul acestor masini a fost un colectionar portughez care si-a cumparat primele piese in anii ’70 si care nu rata absolut nicio ocazie atunci cand era vorba despre vanzarea unui astfel de autovehicul. La sfarsitul anilor ’70 si inainte de a implini 30 de ani, Antonio Ferreira de Almeida detinea aproximativ 100 de masini de colectie, urmand ca pana la mijlocul anilor ’80 sa aiba o colectie de peste 300 de autoturisme.
Wolfgang Blaube relateaza faptul ca pana in anul 1996, Antonio avea peste 400 de masini de la toti producatorii, din toate tarile si in toate conditiile posibile. Nu se stie insa cum, aceste masini au fost date uitarii de catre urmatorul proprietar si incluse, fara intentie, in pretul de vanzare al casei respective.
Chiar daca fiecare dintre aceste masini au avut nevoie de o geometrie 3D corespunzatoare si de o vopsea nou-nouta, tindem sa credem ca multe dintre ele au putut fi reconditionate in asa fel incat sa fie vandute la preturi extrem de bune catre cei mai mari colectionari ai lumii.
Tu ce ai face daca ai descoperi ca esti proprietarul unei asemenea masini?